Author:

SFINȚIREA CASEI

(sfeştania)

Ce este sfeştania?

Sfeştania este denumirea populară pentru Agheasma Mică sau Sfinţirea cea mică a apei. Din punct de vedere teologic sfeştania este o ierurgie.

Când se săvârşeşte?

Ea se săvârşeşte de către preot în biserică, în prima vineri din fiecare lună, seara după vecernie, iar în casele credincioşilor, oricând cer credincioşii, mai puţin în săptămâna de după Sfintele Paşti sau de după Crăciun.

Sfeştania se săvârşeşte în toate posturile de peste an, precum şi în zilele de post de peste săptămâna, miercurea şi vinerea. Cine poate, este bine să săvârşească sfeştanie în toate posturile. Cine nu poate, să o facă cel puţin în Postul Mare.

Slujba sfeştaniei cuprinde sfinţirea apei, stropirea cu apă sfinţită a celor prezenţi şi a tuturor camerelor; după caz, se adaugă dezlegări de blesteme, de farmece, de jurăminte, rugăciuni pentru împăcare, pentru ajutor şi pentru sănătatea trupească şi sufletească a celor ce locuiesc în casă.

Care sunt roadele ei?

Prin stropirea cu Agheasmă, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc, se îndepărtează, aşadar, prezenţa răului din casă, se iartă păcatele cele mici, gândurile cele rele, mintea se curăţă de lucrurile cele spurcate, bolile se izgonesc şi se dă sănătate sufletului şi trupului; se binecuvântează casa cu har de la Dumnezeu, cu lumină divină.

Casa nesfinţită, ca şi omul nebotezat, este vulnerabilă lucrării celui rău, poate fi bântuită de duhuri rele şi de răutăţile oamenilor, de vrăjitorii sau blesteme. Însă casa sfinţită şi cei ce locuiesc în casa sfinţită şi binecuvântată sunt ocrotiţi în faţa tuturor relelor, dacă ei înşişi nu aduc răul în casă prin săvârşirea lui.

Pregătirea :

Cine doreşte a chema preotul pentru a săvârşi sfeştania în casă, trebuie să ştie cum să se pregătească pentru aceasta. Mai întâi, cei din casă trebuie să se spovedească şi să postească, să se ferească de ceartă, duşmănii sau alte rele. În al doilea rând, casa în care urmează a se face sfeştania trebuie să fie curată. Este de neînchipuit să stropim cu apă sfinţită o casă murdară sau neîngrijită şi asta pentru că orice slujbă de sfinţire săvârşită de preot este echivalentă cu aducerea harului lui Dumnezeu în casă.

Cele necesare la sfeştanie:

Pe o măsuţă acoperită cu o faţă de masă albă, orientată spre răsărit, se vor aşeza următoarele:

1. un vas larg la gură cu apă curată;
2. un mănunchi de busuioc;
3. câte un bol cu făină şi altul cu zahăr;
4. o pâine, o sticlă de undelemn şi una de vin;
5. o căţuie cu cărbune aprins şi tămâie ;
6. trei lumânări de ceară;
7. un pomelnic cu cei vii din casă ;
8. o icoană (aşezată pe masa orientată spre răsărit) ;
9. un prosop curat (pe care preotul îşi va şterge mâna după sfinţirea apei).

În ziua de 16 februarie 2024, am primit vizita elevilor din clasa a V-a a Școlii Gimnaziale nr.167, însoțiți de doamna profesoara de religie Florentina Toma.
Cu această ocazie elevii s-au bucurat de primirea călduroasă a bisericii parohiale, au învățat despre istoria acestui sfânt locaș, despre viața Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina și despre importanța binelui pe care fiecare îl face.

Cu prilejul sărbătorilor Anului Nou 2024, noi, preoții parohiei Buna Vestire Giulești, vă adresăm tuturor părinteşti binecuvântări, doriri de sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, fericire şi mult ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună dimpreună cu salutarea tradiţională: La mulţi ani!

Iubirea e dar. Un dar primit și un dar oferit. A dărui fără a avea pretenția de a primi ceva la schimb înseamnă a iubi. E o lecție pe care o învățăm zilnic dacă ținem ochii deschiși. Cei mai buni mentori sunt copiii pentru că ei înțeleg iubirea ca fiind acea fericire copleșitoare care le invadează inima și trebuie atunci, exact în acel moment, să o manifeste, să o dăruiască, cu o credință nezdruncinată că cel care o va primi e demn de un astfel de sentiment.

Conduși de iubirea față  de aproapele lor, miercuri, 27 decembrie 2023, cu câteva zile doar de încheierea anului, câțiva copii din Parohia Buna Vestire din Giulești, au ales să colinde, oferind alimente cumpărate cu banii strânși la Târgul de Crăciun, bătrânii din căminul de bătrâni de la Mănăstirea Christiana. O mănăstire de maici. O lume închisă, ordonată, curată, liniștită. O ordine specifică mănăstirilor, un fel de lege care conviețuiește cu liniștea și credința. O lume care stă sub semnul Lui Dumnezeu.

De cum intri în curtea mănăstirii, te întâmpină Biserica Mare care se înalță spre cer ca o victorie a credinței și a iubirii, a răbdării și a toleranței divine. Sunt pomi peste tot, neacoperiți de zăpadă, ei par să aștepte deja primăvara, atât de frumos li se așează soarele peste crengi și peste frunzele uscate. În fața Bisericii Mari, e Biserica Mică și căminul de bătrâni. Zâmbetul primitor al maicilor, vocea lor caldă, bucuria de pe fețe la vederea copiilor, toate sunt semne ale unui moment potrivit, într-un loc potrivit. Copiii completau perfect acest peisaj al lăcașului sfânt. Sub îndrumarea Părintelui Ionuț, cu bucurie, voie bună, chef interminabil de joacă și râs, aceștia, însoțiți de părinți, au pătruns  timid în încăperea unde îi așteptau bătrânii așezați la o masă mare. Alături de ei, Moș Crăciun și măicuțele. O atmosferă de sărbătoare. Nașterea Domnului e într-adevăr un miracol. Unește timpuri, oameni, amintiri, umple inimi și minți, luminează în întuneric și dăinuie în veșnicie. Câți dintre acești copii se gândeau oare câtă magie ar putea să aducă prin efortul depus de ei la atelierele de creație, la Târgul de Crăciun? Câți dintre acești bătrâni se vedeau iar copii? Părintele Ionuț îmi părea că știe. Anticipase prin bucuria creată acest moment unic din sufletele copiilor, din sufletele bătrânilor.

Citisem undeva, ceva foarte interesant: “Marele avantaj în a îmbătrâni este că nu pierzi toate celelalte vârste prin care ai trecut.” Nu păreau să atârne greu toate vârstele ce le purtau în spate ca un timp închis într-o geantă, pentru totdeauna. Greu părea a fi doar acest ultim drum pe care ei îl petrec îmbrăcați în haina bătrâneții. Ecaterina, o bătrână doamnă de 86 ani, aflată de doi ani la cămin, a răspuns oftând cu regret ceva ce a trecut: “Aici, ne spunem după numele mic. În general, se spune după numele mare, dar aici ne recomandăm după numele mic. Au grijă mare de noi. Doar că suntem bătrâni. Asta e singura problemă: bătrânețea. Asta avem”.  La cămin are colege venite de 15-20 ani, de când a fost deschis.

Din cei 22 de bătrâni, toți cu o medie de vârstă de 85 ani, doar 12 au participat la evenimentul de Crăciun, ceilalți aflându-se în imposibilitatea de a se deplasa. De ei se ocupă Maica Dositeea. Ea le spune: “Hai, copii” și începe să cânte alături de ei. La final, îmi mărturisește că îi vede ca pe niște copii. Exact așa sunt pentru ea: copiii ei. Bătrânii au primit cu sufletul deschis cântecele micilor colindători și darurile aduse de aceștia. Au cântat chiar ei, colinde: Deschide ușa, creștine!, Seara peste sat, Neaua, Într-o casă mică, În seara de Ajun.  Bătrâna doamnă Ecaterina nu are copii sau nepoți, are bătrânețe. Și o spune de parcă ar avea o boală. Dacă mă uit la ei, sunt îngrijiți, cântă colinde, unii zâmbesc chiar, au lacrimi în colțul ochilor, cel mai probabil au dat vieții tot ce au avut mai bun, au luat de la viață tot ce le-a oferit mai frumos, dar cu bune, cu rele, cu amintiri, cu lecții pierdute sau învățate, resemnarea lor e legată doar de bătrânețe. În caz contrar, și-ar lua sufletul și ar mai lua viața în piept încă o dată.  Dar, cum spuneam mai sus, bătrânețea pare a fi o boală. O boală fără timp. Cred că, de aici, provine tristețea ei.  Dar mai cred că ar trebui să îi fie leac timpul care a trecut până la acest stop inevitabil. Tuturor ar trebui să ne fie. Și toți ar trebui să vedem, măcar o dată, un cămin de bătrâni. Acolo, poveștile lor se termină. Cine știe, povestea fiecăruia unde se va termina?

Uitându-mă la ei, stând la aceeași masă cu ei, realizez cât de mic e timpul. Cât de repede ne ajunge din urmă, în punctul în care nu mai există roți de întors, ceasuri de oprit, drumuri de parcurs.  Și cum rămânem cu noi. Cu Dumnezeu. E singurul leac al acestei boli, al oricărei boli. Pentru că toți vom trece prin asta, prin toate, cu siguranță. Atunci, devine important să purtăm cu noi antidotul. Dumnezeu. Iubirea. Să îmbătrânim frumos! Cu toate vârstele la noi!  

Maria-Alexandra Spânu

Către Galeria Foto…

În ajunul Crăciunului biserica parohiei Buna Vestire Giulești a fost gazda copiilor colindători. Împreună, copii, părinți şi bunici, am ascultat colindele pregătite de cei mici şi am cântat împreună cu ei, aducând mai aproape de inimile noastre bucuria Nașterii Domnului Iisus Hristos. Pentru efortul depus toți copii au primit daruri de la Moșul cel Bun.

Către Galeria Foto…

În duminica Sf. Strămoși după trup ai Domnului Iisus, copiii înscriși la activitățile susținute de parohie, șah, atelier şi muzică, şi-au expus creațiile artistice în cadrul târgului de Crăciun organizat în curtea bisericii parohiale. Au cântat colinde spre bucuria enoriașilor de toate vârstele prezenți la Sf. Liturghie şi au strâns bani pentru a-i ajuta pe bătrânii din căminul Mânăstirii Cristiana din București. S-au bucurat şi au transmis bucurie tuturor celor prezenți.

Către Galeria Foto…