Iubirea e dar. Un dar primit \u0219i un dar oferit. A d\u0103rui f\u0103r\u0103 a avea preten\u021bia de a primi ceva la schimb \u00eenseamn\u0103 a iubi. E o lec\u021bie pe care o \u00eenv\u0103\u021b\u0103m zilnic dac\u0103 \u021binem ochii deschi\u0219i. Cei mai buni mentori sunt copiii pentru c\u0103 ei \u00een\u021beleg iubirea ca fiind acea fericire cople\u0219itoare care le invadeaz\u0103 inima \u0219i trebuie atunci, exact \u00een acel moment, s\u0103 o manifeste, s\u0103 o d\u0103ruiasc\u0103, cu o credin\u021b\u0103 nezdruncinat\u0103 c\u0103 cel care o va primi e demn de un astfel de sentiment.<\/p>\n\n\n\n
Condu\u0219i de iubirea fa\u021b\u0103 de aproapele lor, miercuri, 27 decembrie 2023, cu c\u00e2teva zile doar de \u00eencheierea anului, c\u00e2\u021biva copii din Parohia Buna Vestire din Giule\u0219ti, au ales s\u0103 colinde, oferind alimente cump\u0103rate cu banii str\u00e2n\u0219i la T\u00e2rgul de Cr\u0103ciun, b\u0103tr\u00e2nii din c\u0103minul de b\u0103tr\u00e2ni de la M\u0103n\u0103stirea Christiana. O m\u0103n\u0103stire de maici. O lume \u00eenchis\u0103, ordonat\u0103, curat\u0103, lini\u0219tit\u0103. O ordine specific\u0103 m\u0103n\u0103stirilor, un fel de lege care convie\u021buie\u0219te cu lini\u0219tea \u0219i credin\u021ba. O lume care st\u0103 sub semnul Lui Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n
De cum intri \u00een curtea m\u0103n\u0103stirii, te \u00eent\u00e2mpin\u0103 Biserica Mare care se \u00eenal\u021b\u0103 spre cer ca o victorie a credin\u021bei \u0219i a iubirii, a r\u0103bd\u0103rii \u0219i a toleran\u021bei divine. Sunt pomi peste tot, neacoperi\u021bi de z\u0103pad\u0103, ei par s\u0103 a\u0219tepte deja prim\u0103vara, at\u00e2t de frumos li se a\u0219eaz\u0103 soarele peste crengi \u0219i peste frunzele uscate. \u00cen fa\u021ba Bisericii Mari, e Biserica Mic\u0103 \u0219i c\u0103minul de b\u0103tr\u00e2ni. Z\u00e2mbetul primitor al maicilor, vocea lor cald\u0103, bucuria de pe fe\u021be la vederea copiilor, toate sunt semne ale unui moment potrivit, \u00eentr-un loc potrivit. Copiii completau perfect acest peisaj al l\u0103ca\u0219ului sf\u00e2nt. Sub \u00eendrumarea P\u0103rintelui Ionu\u021b, cu bucurie, voie bun\u0103, chef interminabil de joac\u0103 \u0219i r\u00e2s, ace\u0219tia, \u00eenso\u021bi\u021bi de p\u0103rin\u021bi, au p\u0103truns timid \u00een \u00eenc\u0103perea unde \u00eei a\u0219teptau b\u0103tr\u00e2nii a\u0219eza\u021bi la o mas\u0103 mare. Al\u0103turi de ei, Mo\u0219 Cr\u0103ciun \u0219i m\u0103icu\u021bele. O atmosfer\u0103 de s\u0103rb\u0103toare. Na\u0219terea Domnului e \u00eentr-adev\u0103r un miracol. Une\u0219te timpuri, oameni, amintiri, umple inimi \u0219i min\u021bi, lumineaz\u0103 \u00een \u00eentuneric \u0219i d\u0103inuie \u00een ve\u0219nicie. C\u00e2\u021bi dintre ace\u0219ti copii se g\u00e2ndeau oare c\u00e2t\u0103 magie ar putea s\u0103 aduc\u0103 prin efortul depus de ei la atelierele de crea\u021bie, la T\u00e2rgul de Cr\u0103ciun? C\u00e2\u021bi dintre ace\u0219ti b\u0103tr\u00e2ni se vedeau iar copii? P\u0103rintele Ionu\u021b \u00eemi p\u0103rea c\u0103 \u0219tie. Anticipase prin bucuria creat\u0103 acest moment unic din sufletele copiilor, din sufletele b\u0103tr\u00e2nilor.<\/p>\n\n\n\n
Citisem undeva, ceva foarte interesant: \u201cMarele avantaj \u00een a \u00eemb\u0103tr\u00e2ni este c\u0103 nu pierzi toate celelalte v\u00e2rste prin care ai trecut.\u201d Nu p\u0103reau s\u0103 at\u00e2rne greu toate v\u00e2rstele ce le purtau \u00een spate ca un timp \u00eenchis \u00eentr-o geant\u0103, pentru totdeauna. Greu p\u0103rea a fi doar acest ultim drum pe care ei \u00eel petrec \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een haina b\u0103tr\u00e2ne\u021bii. Ecaterina, o b\u0103tr\u00e2n\u0103 doamn\u0103 de 86 ani, aflat\u0103 de doi ani la c\u0103min, a r\u0103spuns oft\u00e2nd cu regret ceva ce a trecut: \u201cAici, ne spunem dup\u0103 numele mic. \u00cen general, se spune dup\u0103 numele mare, dar aici ne recomand\u0103m dup\u0103 numele mic. Au grij\u0103 mare de noi. Doar c\u0103 suntem b\u0103tr\u00e2ni. Asta e singura problem\u0103: b\u0103tr\u00e2ne\u021bea. Asta avem\u201d. La c\u0103min are colege venite de 15-20 ani, de c\u00e2nd a fost deschis.<\/p>\n\n\n\n
Din cei 22 de b\u0103tr\u00e2ni, to\u021bi cu o medie de v\u00e2rst\u0103 de 85 ani, doar 12 au participat la evenimentul de Cr\u0103ciun, ceilal\u021bi afl\u00e2ndu-se \u00een imposibilitatea de a se deplasa. De ei se ocup\u0103 Maica Dositeea. Ea le spune: \u201cHai, copii\u201d \u0219i \u00eencepe s\u0103 c\u00e2nte al\u0103turi de ei. La final, \u00eemi m\u0103rturise\u0219te c\u0103 \u00eei vede ca pe ni\u0219te copii. Exact a\u0219a sunt pentru ea: copiii ei. B\u0103tr\u00e2nii au primit cu sufletul deschis c\u00e2ntecele micilor colind\u0103tori \u0219i darurile aduse de ace\u0219tia. Au c\u00e2ntat chiar ei, colinde: Deschide u\u0219a, cre\u0219tine!, Seara peste sat, Neaua, \u00centr-o cas\u0103 mic\u0103, \u00cen seara de Ajun. B\u0103tr\u00e2na doamn\u0103 Ecaterina nu are copii sau nepo\u021bi, are b\u0103tr\u00e2ne\u021be. \u0218i o spune de parc\u0103 ar avea o boal\u0103. Dac\u0103 m\u0103 uit la ei, sunt \u00eengriji\u021bi, c\u00e2nt\u0103 colinde, unii z\u00e2mbesc chiar, au lacrimi \u00een col\u021bul ochilor, cel mai probabil au dat vie\u021bii tot ce au avut mai bun, au luat de la via\u021b\u0103 tot ce le-a oferit mai frumos, dar cu bune, cu rele, cu amintiri, cu lec\u021bii pierdute sau \u00eenv\u0103\u021bate, resemnarea lor e legat\u0103 doar de b\u0103tr\u00e2ne\u021be. \u00cen caz contrar, \u0219i-ar lua sufletul \u0219i ar mai lua via\u021ba \u00een piept \u00eenc\u0103 o dat\u0103. Dar, cum spuneam mai sus, b\u0103tr\u00e2ne\u021bea pare a fi o boal\u0103. O boal\u0103 f\u0103r\u0103 timp. Cred c\u0103, de aici, provine triste\u021bea ei. Dar mai cred c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eei fie leac timpul care a trecut p\u00e2n\u0103 la acest stop inevitabil. Tuturor ar trebui s\u0103 ne fie. \u0218i to\u021bi ar trebui s\u0103 vedem, m\u0103car o dat\u0103, un c\u0103min de b\u0103tr\u00e2ni. Acolo, pove\u0219tile lor se termin\u0103. Cine \u0219tie, povestea fiec\u0103ruia unde se va termina?<\/p>\n\n\n\n
Uit\u00e2ndu-m\u0103 la ei, st\u00e2nd la aceea\u0219i mas\u0103 cu ei, realizez c\u00e2t de mic e timpul. C\u00e2t de repede ne ajunge din urm\u0103, \u00een punctul \u00een care nu mai exist\u0103 ro\u021bi de \u00eentors, ceasuri de oprit, drumuri de parcurs. \u0218i cum r\u0103m\u00e2nem cu noi. Cu Dumnezeu. E singurul leac al acestei boli, al oric\u0103rei boli. Pentru c\u0103 to\u021bi vom trece prin asta, prin toate, cu siguran\u021b\u0103. Atunci, devine important s\u0103 purt\u0103m cu noi antidotul. Dumnezeu. Iubirea. S\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nim frumos! Cu toate v\u00e2rstele la noi! <\/p>\n\n\n\n
Maria-Alexandra Sp\u00e2nu<\/p>\n\n\n\n
C\u0103tre Galeria Foto\u2026<\/a><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"